Acasa
Despre noi
Despre APMR  |  Cooperare  |  Protocoale  |  Programe  |  Galerie foto/video  | 
Filiale
Ardeal  |  Banat  |  Bucuresti  |  Dobrogea  |  Moldova  |  Muntenia  | 
Legislatie
Forum membri APMR Contact
Ce este medierea
Cine sunt mediatorii
Cum devin membru
Cauta un mediator
Intreaba un mediator
Noutati
Intrebari si raspunsuri
Cazuri de succes
Noutati - Ghid de mediere pentru magistrati
Ghid de mediere pentru magistrati
APLICAREA MEDIERII IN DISPUTELE AFLATE PE ROLUL ORGANELOR JUDICIARE
(Aplicarea medierii in relatie cu sistemul judiciar)
Ghid practic de proceduri
 
Cuprins
1.      Medierea - metoda alternativa de solutionare a disputelor
 
1.1.            Ce este medierea
1.2.            Avantajele medierii
1.3.            Cine sunt mediatorii
1.4.            Domeniul de aplicare a medierii
1.5.            Procedura serviciului de mediere
 
 
2.      Aplicarea medierii in disputele aflate pe rolul organelor judiciare: instante de judecata, Parchete, Politie
 
2.1.            Sediul materiei
2.2.            Rolul organelor judiciare in aplicarea medierii in relatie cu sistemul judiciar
2.3.            Proceduri aplicabile
 
 
1.      Medierea- metoda alternativa de solutionare a disputelor
 
1.1.            Ce este medierea
 
- o modalitate de solutionare a disputelor pe cale amiabila
- o metoda de solutionare a disputelor, alternativa la rezolvarea clasica a disputelor prin justitie
- o negociere asistata de o a treia parte neutra, impartiala si fara putere de decizie asupra solutiei – mediatorul – care sprijina partile in disputa sa colaboreze in gasirea propriilor solutii
- o modalitate prin care o disputa inceteaza ca urmare a unei solutii propuse, negociate si agreate de catre parti, solutie care se bazeaza pe interesele partilor si nu pe drepturile acestora.
- o modalitate de solutionare a disputelor voluntara, partile fiind libere sa decida daca participa in mediere si daca accepta solutiile rezultate, precum si incheierea acordului rezultat in forma scrisa
- o metoda care poate solutiona in parte sau total disputa dintre parti, intr-un mod original, creativ, adaptat la resursele partilor
- o modalitate de solutionare a disputelor in care partile sunt asistate de mediator pentru a vedea disputa intr-o noua perspectiva, care asigura o solutionare de tip castig-castig (solutie multumitoare pentru ambele parti): mediatorul ajuta partile sa nu se mai priveasca ca adversari, in competitie pentru obtinerea satisfacerii pretentiilor proprii, ci ca si colaboratori in gasirea celor mai bune solutii pentru ambii
- un proces de rezolvare a disputelor, in care mediatorul – ca terta parte aleasa de catre partile in disputa, neutra, impartiala si fara putere de a decide solutia – asista partile in cadrul unor intalniri fata in fata pentru a ajunge la un acord acceptat in beneficiul lor, prin negociere colaborativa
 
PRINCIPIILE MEDIERII
 
I)          Acceptul in cunostinta de cauza - partile au dreptul de a fi informate cu privire la mediere, pentru a participa in procesul de mediere si a lua decizii in cunostinta de cauza. Partile trebuie informate de mediator corect si explicit (pe intelesul partilor) cu privire la: posibilitatea de a rezolva disputa prin mediere, avantajele medierii, rolul mediatorului si consecintele acordului rezultat din mediere. Aceasta informare se face intotdeauna inainte de mediere pentru ca partile, in cunostinta de cauza, sa decida daca accepta serviciul de mediere.
In cazul in care solutionarea prin mediere a disputei intervine pe parcursul unui litigiu, mediatorul va informa partile si asupra consecintelor medierii asupra procesului aflat pe rolul instantelor si va indruma partile cum sa procedeze cu documentele rezultate din mediere. 
 
II)        Caracterul voluntar al medierii – partile au dreptul de a decide daca accepta sau nu solutionarea disputei prin mediere
Obs: se face distinctia intre etapa procedurala de solutionare pe cale amiabila (prin mediere, negociere, facilitare etc.) sau alternativa (include arbitrajul), care poate fi obligatorie si participarea propriu-zis la mediere care nu poate avea loc decat in mod voluntar, cu liberul consimtamant al partilor. Similar negocierii, unde partile nu pot fi obligate sa negocieze impotriva vointei lor, nici in mediere partile nu pot fi obligate sa negocieze. In cadrul medierii are loc tot un proces de negociere, cu diferenta ca partile sunt ajutate de mediator pentru ca nu au capacitatea sau nu sunt in situatia de a mai negocia singure.
 
III)      Autodeterminarea –partile au dreptul sa-si defineasca ele insele problemele de rezolvat, interesele, solutiile si sa decida asupra acelei solutii care este mai convenabila lor.
Partile au dreptul de a alege si accepta mediatorul.
 
IV)     Neutralitatea si impartialitatea mediatorului
Neutralitate - mediatorul nu trebuie sa se afle in conflict de interese fata de parti sau fata de obiectul conflictului.
Impartialitate - mediatorul va conduce procesul de mediere in mod nepartinitor.
 
V)       Confidentialitate –mediatorul va asigura confidentialitatea tuturor informatiilor comunicate de parti in timpul procedurii de mediere. Mediatorul este obligat sa restituie partilor toate inscrisurile care i-au fost inmanate de parti.  
 
1.2.            Avantajele medierii
 
Ca modalitate de solutionare a disputelor medierea prezinta certe avantaje pentru parti:
 
-          Solutia apartine partilor
Responsabilitatea si autoritatea de a ajunge la un acord revine partilor in conflict. Acestea au dreptul sa faca propriile alegeri, in loc sa ofere puterea de decizie unui tert.
-          Solutia este multumitoare pentru ambele parti (castig-castig )
Medierea analizeaza cauzele de fond ale problemei si permite gasirea unor solutii si remedii creative, adaptate la nevoile si resursele partilor in disputa.
Solutia este multumitoare pentru ambele parti tocmai pentru ca raspunde intereselor partilor, iar acestea sunt direct implicate in negociere si decizie. 
Imbunatateste sau pastreaza relatiile dintre parti
Medierea priveste in viitor. Ajuta atat la rezolvarea problemelor cat si la pastrarea sau imbunatatirea relatiilor.
-          Modul de lucru este flexibil iar discutiile au loc intr-un cadru informal
-          Permite o rezolvare mai rapida si mai putin costisitoare pentru parti decat in instanta de judecata
Datele la care au loc intalnirile partilor cu mediatorul au loc in zilele si la orele convenite de mediator cu partile.
Partile au dreptul de a participa la mediere fara a fi necesara asistenta acestora de catre avocati, consilieri juridici, ceea ce inseamna costuri reduse pentru parti fata de costurile in cazul apelarii la organele de justitie. De multe ori partile isi pot stabili de comun acord criterii obiective de evaluare a unui bun, ceea ce le scuteste in mediere de plata unor experti, cum se intampla adresea in cazul unui proces judiciar.
-          Asigura confidentialitate
Medierea nu se desfasoara in cadru public.
La mediere participa  mediatorul, partile si eventual alte persoane ACCEPTATE DE CATRE PARTI (avocati, rude, consultanti).
Mediatorul este obligat sa pastreze confidentialitatea tuturor informatiilor aflate pe parcursul medierii, cu exceptia cazurilor prevazute de lege.
De regula, confidentialitatea este pastrata si de catre parti, cu exceptia cazului in care acestea convin altfel.
Alti participanti sunt obligati sa pastreze confidentialitatea.
Mediatorul va conduce procesul de mediere si va organiza participarea in mediere a altor persoane in functie de nevoile partilor si de asigurarea cadrului optim pentru construirea increderii intre parti astfel incat medierea sa fie eficienta .
 
 
Avantajele medierii pentru sistemul judiciar:
 
-          Degrevare
In cazul in care, partile accepta indrumarea organelor judiciare de a solutiona amiabil, prin mediere disputa dedusa judecatii, va fi rolul mediatorului de a explica partilor avantajele pentru acestea de a incheia disputa prin mediere.
Statisticile din statele nord americane si europene (Marea Britanie, Olanda, Danemarca etc.) dovedesc ca 80% din disputele trimise din instantele judecatoresti se solutioneaza prin mediere.
De cele mai multe ori, partile sunt foarte receptive la avantaje ale medierii de tipul: economie de bani, economie de timp pentru rezolvarea disputelor. Nu de putine ori, partile accepta medierea pentru ca apreciaza avantajul medierii de a avea o procedura flexibila, confidentiala si in care decizia le apartine.
 
-          Reducerea costurilor de functionare
Unul dintre efectele degrevarii instantelor prin apelarea la mediere de catre partile in disputa este reducerea costurilor de functionare ale instantelor.
Daca am face o comparatie intre costurile unui litigiu pentru o instanta de fond in care
a)      Solutia este decisa de judecator
b)      Solutia este decisa de parti (tranzactie) prin mediere si confirmata de judecator
Reducerea de costuri este evidenta. 

In c
azul a) instanta/parchetul/politia are costuri determinate de efectuarea procedurilor (citatii, instiintari experti, adrese catre institutii cu rol in cadrul litigiului) care se cuantifica in costuri cu resurse umane, echipamente, consumabile, posta .
In cazul b) daca organul judiciar recomanda partilor medierea de la primul termen de judecata, respectiv prima audiere, costurile sistemului judiciar se reduc prin disparitia obligatiei instantei de a face orice acte de procedura. Instanta va lua act de tranzactie si va pronunta o hotarare de expedient sau, dupa caz, daca ne aflam intr-un litigiu de natura penala va decide incetarea procesului penal, daca acesta a inceput.
 
-          Eficientizarea si cresterea calitatii activitatii
Ca urmare a degrevarii, efortul organelor judiciare de a raspunde tuturor cererilor se va redimensiona, proportional cu numarul cererilor ramase pe rol (cereri care nu pot fi solutionate prin mediere din considerente de tipul: partile nu doresc rezolvarea amiabila, obiectul dedus judecatii nu poate face obiectul unei tranzactii etc.).
Credem ca prin degrevare, organele judiciare vor putea sa creasca calitatea actului de justitie si vor putea folosi economia de buget realizata ca urmare a scaderii costurilor actului de justitie in directia formarii profesionale, imbunatatirii conditiilor de lucru etc.
 
1.3.            Cine sunt mediatorii
 
Profesia de mediator este o profesie liberala, care este organizata si se desfasoara in conditiile Legii nr. 192/2006 privind medierea si profesia de mediator, astfel cum aceasta a fost modificata prin Legea 370/2009 si conform hotararilor Consiliului de Mediere.
 
Ocupatia de mediator este inregistrata  in COR (Clasificarea Ocupatiilor din Romania), la pozitia 244702 si este incadrata in Grupa majora 2 - Specialisti cu ocupatii intelectuale si stiintifice, specialisti in comunicare.  Competentele mediatorului sunt stabilite prin Standardul Ocupational al Mediatorului.
 
Formarea profesionala a mediatorilor se asigura prin cursuri de formare specializata conform Standardului de formare a mediatorului, organizate de catre furnizori de formare autorizati de catre Consiliul de Mediere in conformitate cu legislatia in materia formarii profesionale a adultilor sau de catre institutii de invatamant superior acreditate, ale caror programe sunt avizate de catre Consiliul de Mediere.
Documentul, care atesta dobandirea competentelor profesionale ca mediator, este emis de catre Consiliul de Mediere.
 
Mediatorii sunt autorizati  de catre Consiliul de Mediere conform dispozitiilor art. 7 si 8 din Legea 192/2006. 
Mediatorii cu drept de practica sunt mediatori autorizati de catre Consiliul de Mediere, care indeplinesc conditiile legii  pentru a practica aceasta profesie.
Exercitarea profesiei de mediator se face in cadrul formelor de exercitare  avizate de catre Consiliul de Mediere. Formele de exercitare ale profesiei sunt specifice: birou de mediator, birou de mediatori asociati, societate civila profesionala, contract de munca.
 
Toti mediatorii autorizati sunt inscrisi in Tabloul mediatorilor, care este intocmit si actualizat de catre Consiliul de Mediere. Acesta este disponibil la sediul Consiliului de Mediere si este afisat in format electronic pe site-ul acestuia: www.cmediere.ro.
Mediatorii cu drept de practica sunt inscrisi in Tabloul mediatorilor ca mediatori activi. Tabloul contine date referitoare la  forma de exercitare a profesiei, sediul profesional, institutia care a format mediatorul, anul absolvirii cursurilor de formare, apartenenta la asociatii profesionale si date de contact. Numai acestia pot oferi servicii de mediere.
Mediatorii care apar in Tabloul mediatorilor ca inactivi sunt persoane care au dobandit calitatea de mediator prin autorizarea de catre Consiliul de Mediere, dar care nu au solicitat avizarea pentru inceperea activitatii.
 
1.4.            Domeniul de aplicare a medierii
Pot face obiectul medierii, conform art 2 din Legea 192/2006:
Orice drepturi asupra carora partile pot dispune  prin conventie sau in orice mod permis de lege
- Dispute in materie civila, comerciala, familie, penala si alte materii, in conditiile legii 192/2006
In consecinta, medierea se aplica in toate cazurile in care partile pot negocia rezolvarea problemelor, care fac obiectul disputei. Medierea este cunoscuta ca fiind o negociere asistata de catre o terta persoana neutra, impartiala, cu pregatire specializata in solutionarea disputelor – mediatorul.
Nu pot face obiectul medierii, conform art. 2 din Legea 192/2006:
- Drepturi strict personale, ca cele privind statutul persoanei
- Orice drepturi asupra carora partile nu pot dispune, potrivit legii, prin conventie sau prin orice alt mod admis de lege
 
 
1.5.            Procedura serviciului de mediere
I. Convenirea medierii
1. Una dintre parti sau toate partile in disputa se pot adresa unui mediator pentru serviciul de mediere. Mediatorul este ales si acceptat de catre parti.

2. Mediatorul va sta de vorba cu partea/ partile care se adreseaza mediatorului pentru a se informa cu privire la caz si pentru a le informa despre mediere, efectele acesteia si regulile aplicabile, astfel incat partile sa poata decide IN CUNOSTINTA DE CAUZA daca accepta sau nu medierea.

3. Daca medierea este metoda potrivita de solutionare a disputei, daca solicitantul decide sa incerce solutionarea prin mediere si daca mediatorul se considera competent si neutru, solicitantul va completa o cerere prin care solicita initierea procedurii de mediere.

4. In cazul in care se prezinta numai una dintre parti la mediator, acesta va demara procedura de contactare a celeilate parti in vederea acceptarii medierii si mediatorului, precum si pentru a informa si aceasta parte cu privire la mediere.

5. In cazul in care partile sunt decise sa incerce rezolvarea disputei prin mediere, iar mediatorul este acceptat de catre toti participantii, se incheie contractul de mediere. Medierea nu poate avea loc in lipsa unui contract de mediere semnat de catre toate partile si mediator.
Mediatorul va stabili impreuna cu partile conditiile de desfasurare, respectiv: locul unde se va desfasura medierea, ziua, ora, timpul alocat discutiilor si eventual, daca este cazul, participarea altor persoane si rolul acestora in cadrul medierii. Partile pot fi asistate in cadrul medierii de avocati, juristi, alti consultanti, alte persoane (rude, prieteni) etc. 
 
 
 II Procesul de mediere
 
Disputa se poate solutiona intr-o sesiune de mediere sau in mai multe, in functie de complexitate.  Partile, impreuna cu mediatorul, vor agrea planificarea sedintelor de mediere.
 
Pe parcursul medierii, mediatorul faciliteaza comunicarea dintre parti si le ajuta sa negocieze pentru a ajunge la o solutie acceptata de catre parti.
 
In cazul in care partile ajung la o intelegere, aceasta poate fi mentionata in scris (acord) sau nu, in functie de dispozitiile legii sau de decizia partilor, dupa caz. In cazul in care se redacteaza un acord, acesta va cuprinde termenii intelegerii decisi de catre parti. Acordul este actul partilor. El se semneaza doar de catre parti si se pastreaza numai de catre acestea.  Acordul partilor are valoarea unui contract intre parti. Mediatorul nu are motive de a pastra acordul de mediere.
 
Acordul rezultat din mediere poate fi autentificat la notar sau prezentat instantei judecatoresti, in functie de valoarea legala necesara pentru acord sau de cea pe care partile doresc sa o confere.
 
Prin mediere pot fi solutionate toate problemele in disputa sau numai partial.
 
In toate cazurile, indiferent de rezultatul medierii, mediatorul si partile in disputa incheie un proces verbal in care sunt consemnate numai aspecte referitoare la desfasurarea procesului de mediere:
daca s-a parcurs intregul proces de mediere sau nu , daca partile au ajuns la un acord sau nu, daca au fost solutionate toate problemele sau nu. Pot exista si alte mentiuni agreate de catre parti si mediator.
Procesul verbal nu va contine termenii acordului partilor.
Mediatorul si partile vor semna procesul verbal si vor primi cate un exemplar al acestuia.
In prezent, documentele intocmite de mediator in cadrul procedurii de mediere nu sunt standardizate de Consiliul de Mediere.
 
 
2.      Aplicarea medierii in disputele aflate pe rolul organelor judiciare: instante de judecata, Parchete, Politie
 
2.1.            Sediul materiei
 
Partile pot recurge in mod voluntar la mediere inclusiv dupa declansarea unui proces in fata instantelor competente, daca legea nu prevede altfel (art. 2 alin.1 Legea 192/2006).
 
In consecinta, atunci cand partile decid sa incerce solutionare amiabila prin mediere, dupa sesizarea organelor judiciare, vorbim de domeniul aplicarii medierii in relatie cu sistemul judiciar.
 
 
2.2.            Rolul organelor judiciare in aplicarea medierii in relatie cu sistemul judiciar 
 
2.2.1.      Informarea partilor asupra posibilitatii si avantajelor folosirii procedurii de mediere  de catre organele judiciare (art. 6, Legea 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator)
Organele judiciare au un rol determinant in incurajarea partilor in disputa de a solutiona amiabil, prin mediere, disputa dintre ele.   
In exercitarea acestui rol, organele judiciare pot:
-          Sa identifice cazurile in care medierea este aplicabila
-          Sa incurajeze partile sa incerce solutionarea amiabila prin mediere
-          Sa informeze partile asupra efectelor solutionarii amiabile in cazul proceselor civile lato sensu si penale, precum si in alte materii
-          Sa informeze partile asupra actelor juridice pe care acestea trebuie sa le prezinte organelor judiciare in cazul apelarii la mediere.
In ceea ce priveste obligatia de informare asupra avantajelor medierii consideram ca dispozitia legii trebuie aplicata tinand cont de procedura serviciului de mediere si de considerente practice ale functionarii organelor judiciare, pentru a eficientiza aplicarea medierii in relatie cu sistemul judiciar.
 
Astfel, avem in vedere urmatoarele aspecte:
-          Necesitatea asigurarii informarii partilor asupra medierii (avantaje, principii, reguli de desfasurare aplicabile, drepturile partilor in procedura de mediere etc.) inainte ca acestea sa decida acceptarea/refuzarea medierii - principiul acceptului in cunostinta de cauza. Aceasta informare este asigurata partilor de catre mediator in etapa de convenire a medierii, conform procedurii serviciului de mediere, astfel cum este prevazut in Legea 192/2006
-          Informarea este una din competentele mediatorului si o obligatie legala a acestuia, a carei indeplinire este confirmata de parti in cuprinsul contractului de mediere
-          Aceasta etapa preliminara nu se rezuma numai la informare, ci este determinanta pentru ca mediatorul sa poata evalua aspecte importante pentru desfasurarea medierii si, mai ales, daca partile sunt motivate sa solutioneze disputa pe aceasta cale.
-          Dificultatea practica de a se asigura aceasta activitate de catre organele judiciare, care sunt suprasolicitate de numarul mare de dosare
In concluzie, aceasta informare se poate realiza prin colaborarea organelor judiciare cu mediatorii, astfel:
IN SITUATIILE IN CARE PARTILE DORESC SA INCERCE SOLUTIONAREA AMIABILA A DISPUTEI, ORGANELE JUDICIARE VOR INDRUMA PARTILE SA ALEAGA UN MEDIATOR PENTRU A SE INFORMA CU PRIVIRE LA MEDIERE SI A DECIDE IN CUNOSTINTA DE CAUZA DACA ACCEPTA/REFUZA MEDIEREA.
Statisticile internationale demonstreaza faptul ca in 80% din cazurile recomandate catre mediere, partile au decis sa solutioneze disputa pe aceasta cale.
 
2.2.2.      Indrumarea partilor de catre organele judiciare pentru a apela la mediere (art. 6, Legea 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator)
 
In exercitarea acestui rol, organele judiciare pot:
-          Sa informeze partile asupra dreptului lor de a alege un mediator, indumandu-le sa se puna de acord asupra unui singur mediator. Alegerea mediatorului nu trebuie sa fie un nou subiect de disputa care sa conduca partile la refuzarea medierii
-          Sa informeze partile unde pot gasi Tabloul mediatorilor
-          Sa recomande partilor sa se prezinte impreuna la mediator pentru infomare asupra medierii
-          Sa stabileasca pentru parti un termen in care acestea le vor informa daca decid sa apeleze la mediere
 
2.2.3.      Afisarea Tabloului de mediatori la sediul instantelor judecatoresti (art. 12, Legea 192/2006)
Consiliul de Mediere este obligat prin lege sa puna la dispozitia celor interesati Tabloul mediatorilor la sediul sau, al instantelor judecatoresti, al autoritatilor administratiei publice locale, precum si la sediul Ministerului de Justitie si pe pagina de internet a acestuia.
Tabloul mediatorilor este actualizat permanent de catre Consiliul de Mediere pe site-ul acestuia : www.cmediere.ro.
Indeplinirea obligatiilor ce revin Consiliului in privinta publicitatii Tabloului mediatorilor poate fi realizata numai cu colaborarea autoritatilor.
Din aceste considerente, este important sprijinul organelor judiciare pentru a asigura publicitatea Tabloului mediatorilor la sediul instantelor de judecata, in sprijinul justitiabililor.
Gasirea unor modalitati de afisare a Tabloului mediatorilor la sediul organelor judiciare este esentiala pentru facilitarea accesului justitiabililor la serviciul de mediere.
 
2.2.4.      Recomandarea medierii de catre judecator (art. 61, art. 67, Legea 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator)
Recomandarea medierii este o aplicatie specifica a obligatiei stabilita prin prevederile art. 6 din Legea 192/2006 pentru organele judiciare.
In consecinta, aceasta recomandare se realizeaza in aceleasi conditii valabile pentru toate organele judiciare, astfel cum au fost precizate mai sus la pct. 2.2.1. si 2.2.2.
 
 
2.3. Proceduri aplicabile medierii in relatie cu sistemul judiciar
 
Organele judiciare, potrivit legii, au urmatoarele atributii in cazul aplicarii medierii in relatie cu sistemul judiciar:
1. Vor aprecia asupra cazurilor in care partile pot rezolva amiabil disputa dintre ele.
Solutionarea pe cale amiabila nu este o noutate in Romania, dar metoda cunoscuta si folosita pana in prezent este negocierea directa sau prin reprezentanti.
Pot exista urmatoarele situatii:
a) partile nu doresc solutionarea pe cale amiabila, de cele mai multe ori pentru ca una dintre acestea este convinsa ca are sanse mari de castigare a procesului in instanta sau pentru ca doreste pedepsirea celeilalte parti – practic, nu exista motivatie pentru negociere.
b) solutionarea amiabila este mai putin indicat a fi recomandata, cel putin in etapa actuala, in cazul in care exista un istoric de violenta intre parti. Medierea este posibila si in acest caz, dar pentru astfel de interventii pe caz este necesara o specializare a mediatorului in domeniul victima - agresor. Pe masura ce medierea se va dezvolta, mediatorii vor fi specializati pe tipuri de dispute. Unele specializari vor necesita dobandire de competente specifice, altele nu.
c) partile declara ca au incercat solutionarea amiabila prin negociere, in cunostinta de cauza, dar aceasta a esuat
d) partile declara ca au incercat solutionarea prin mediere, dar a esuat
e) partile declara ca nu au incercat solutionarea pe cale amiabila
2. Vor recomanda partilor solutionarea amiabila prin mediere, in situatiile 1 c si e.
In cazul in care partile informeaza organul judiciar ca au incercat sa negocieze (concileze direct) si nu au reusit, acesta din urma poate recomanda medierea. Diferenta fata de negociere este ca in mediere partile sunt ajutate de catre mediator sa comunice si sa negocieze. In general, negocierea esueaza pentru ca disputa se afla intr-o faza in care negocierea nu mai este posibila/ eficienta, pentru ca partile nu au capacitatea de a negocia singure sau pentru ca negocierea s-a derulat prin reprezentanti, ceea ce diminueaza sansele de rezolvare.  
In cazul litigiilor comerciale, rata mica de succes a concilierii directe este un exemplu elocvent si explicabil, disputele din acest domeniu fiind extrem de pretabile pentru solutionarea prin mediere.
Medierea este eficienta chiar daca negocierea (concilierea directa) a esuat.
 
Solutionarea amiabila are sanse mari sa fie acceptata in cazul in care relatia dintre parti este importanta.
 In unele tari, in cazul divortului in care exista copii, solutionarea amiabila prin mediere sau negociere este obligatorie. Se considera ca partile inceteaza a mai fi soti, dar nu inceteaza a mai fi parinti sau prieteni, iar judecatorul este cel care, in primul rand, apara interesul copilului, acesta prevaland fata de dreptul partilor de a accepta sau nu medierea. In interesul copilului, instanta responsabilizeaza parintii in a se implica in viata acestuia si lasa la latitudinea parintilor ca, in functie de resursele lor si de disponibilitate, sa stabileasca aspectele privind cresterea copilului. Judecatorul poate tine cont sau nu de acordul partilor, in functie de interesele copilului.
 
3. In cazul in care partile refuza sa incerce solutionarea amiabila prin mediere, procesul judiciar continua conform procedurilor specifice.
 
4. In cazul in care partile accepta sa incerce solutionarea amiabila prin mediere, organul judiciar va da indrumari cu privire la dreptul de a alege mediatorul, la Tabloul mediatorilor si va stabili un termen in care partile sa se informeze asupra medierii si sa ii comunice daca medierea se accepta de catre toate partile in disputa. Acest termen nu poate fi mai mic de 15 zile, avand in vedere demersurile pe care partile si mediatorul trebuie sa le intreprinda in etapa de convenire a procedurii de mediere. Se va recomanda ca partile sa se prezinte impreuna la mediator.
 
5. Daca partile, dupa informare, decid sa apeleze la mediere, acestea vor comunica organului judiciar la termenul stabilit conform pct. 4, decizia lor de acceptare a medierii. Organul judiciar va decide suspendarea procesului conform legii (art. 62 alin. 1 si art. 70 alin1, Legea 192/2006) la cererea partilor in materie civila lato sensu si, respectiv la prezentarea de catre parti a contractului de mediere in materie penala. Suspendarea procesului suspenda termenul de perimare pe o durata de 3 luni in materie civila. In materie penala, suspendarea procesului opereaza doar 3 luni de la data semnarii contractului de mediere. Procesul penal se reia din oficiu daca procesul verbal de inchidere a medierii nu se comunica organului judiciar pana la expirarea acestui termen.
Se considera ca medierea este acceptata daca s-a semnat contractul de mediere .
Partile vor furniza mediatorului numarul dosarului pe rol, instanta de judecata, adresa acesteia, obiectul litigiului, termenul stabilit conform pct 4.
 
 
6. In toate cazurile in care medierea are loc pe parcursul unui proces judiciar, mediatorul are obligatia ca:
- in materie civila –  sa informeze in scris instanta de judecata daca partile au ajuns sau nu la o intelegere in mediere (art. 61 alin 2 Legea 192/2006). Informarea va contine in general elementele procesului verbal al inchiderii procedurii de mediere.
Mediatorul nu poate fi obligat, conform legii, sa comunice instantei de judecata acordul partilor rezultat din mediere. Acordul este inscrisul sub semnatura privata, semnat de catre parti, iar obligatia de confidentialitate a mediatorului include si pastrarea confidentialitatii asupra continutului acestuia. In acest sens, art. 63 alin 1 din Legea 192/2006 precizeaza ca hotararea de expedient se pronunta numai la cererea partilor, cu aplicarea dispozitiilor Codului de procedura civila. In consecinta, numai partile au dreptul de a prezenta acordul rezultat din mediere in fata instantelor de judecata.   
in materie penala - sa comunice procesul verbal de inchidere a procedurii de mediere (art. 70 alin 3, Legea 192/2006). Amendamentele Legii 192/2006, aprobate in prezent de catre Parlament si aflate in procedura de promulgare completeaza dispozitiile prezentei legi in sensul ca, in materie penala, partile sunt obligate sa se prezinte personal in fata organului judiciar pentru a se lua act de vointa lor consemnata in acordul de mediere sau sa depuna acordul de mediere in forma autentica in dosarul cauzei (art. 70 alin 4). In consecinta si in materie penala numai partile au dreptul sa prezinte organelor judiciare acordul de mediere.
 
7. Dupa finalizarea medierii, indiferent de rezultatul acesteia:
in materie civila – cursul procesului se reia prin repunerea pe rol a cauzei, la cererea partilor. Repunerea pe rol este scutita de plata taxei de timbru (art. 62 alin 3, Legea 192/2006). Partile care au solutionat prin mediere disputa pot solicita instantei de judecata sa ia act de vointa partilor si sa pronunte o hotarare de expedient. Hotararea de expedient constituie titlu executoriu conform art. 63 alin 3 din Legea 192/2006. In acest caz, partile vor prezenta instantei de judecata acordul rezultat din mediere. Pentru a se confirma faptul ca acordul prezentat este rezultat din mediere, este recomandabil ca judecatorul sa solicite partilor si procesul verbal incheiat la finalul procedurii de mediere. Procesul verbal contine elementele de identificare ale mediatorului (nume, prenume, forma de exercitare, date de contact), stampila si semnatura acestuia. Se evita astfel situatiile in care medierea este fictiva si se utilizeaza acorduri rezultate de fapt din negociere (tranzactii) pentru recuperarea taxei judiciare de timbru. La cererea partilor, instanta este obligata sa dispuna restituirea taxei judiciare de timbru platite pentru investirea acesteia (art. 63 alin 2, Legea 192/2006). In cazul in care, medierea a solutionat doar in parte problemele ce fac obiectul judecatii sau nu a rezolvat niciunul din capetele de cerere, procesul civil continua potrivit dispozitiilor legale specifice.
in materie penala – cursul procesului penal se reia din oficiu imediat dupa primirea procesului verbal de inchidere a procedurii de mediere, prin care se constata ca partile nu s-au impacat. Procesul verbal va mentiona daca partile au beneficiat de asistenta unui avocat si de serviciile unui interpret ori, dupa caz, sa mentioneze faptul ca au renuntat expres la acestea.
 
In materie penala, in cazul in care partile rezolva prin mediere disputa victima-agresor inainte de inceperea procesului penal (are loc impacarea partilor), victima nu mai poate sesiza organele judiciare pentru aceeasi fapta (art. 6, Legea 192/2006).
In cauzele penale, atunci cand partile solutioneaza disputa prin mediere, partile sunt obligate sa depuna la organul judiciar forma autentica a acordului rezultat din mediere sau sa se prezinte personal in fata organului judiciar pentru a se lua act de vointa acestora (art. 70 alin 5 Legea 192/2006).
 
OG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar in materie civila contine doua dispozitii in materia medierii:
art. 16 alin2 potrivit caruia  “ Daca cererea pentru a carei solutionare se solicita ajutor public judiciar face parte din categoria celor care pot fi supuse medierii sau altor proceduri alternative de solutionare, cererea de ajutor public judiciar poate fi respinsa, daca se dovedeste ca solicitantul ajutorului public judiciar a refuzat anterior inceperii procesului sa urmeze o asemenea procedura.”
 
Consideram ca, prin aceasta dispozitie, legiuitorul a urmarit sa incurajeze aplicarea medierii prin sanctiune. Astfel, se sanctioneaza cu respingerea cererii de ajutor public judiciar persoana care desi ar fi putut incerca solutionarea amiabila a disputei prin mediere sau alte proceduri (negociere, conciliere, arbitraj etc.), a refuzat acest lucru inaintea inceperii procesului judiciar. Aceasta sanctiune se aplica atat paratului cat si reclamantului in situatia in care cealalta parte dovedeste ca a incercat solutionarea amiabila, dar a fost refuzat.
In consecinta, in aplicarea acestei dispozitii legale, mediatorii vor informa partile in disputa despre existenta acestei sanctiuni pentru a fi in cunostinta de cauza,  inainte ca partile sa decida daca accepta medierea. In materie civila, judecatori vor verifica daca exista o astfel de situatie, atunci cand una dintre partile in procesul civil vor solicita ajutor public judiciar.
 
 
Art. 20 potrivit caruia “In cazul in care persoana care indeplineste conditiile prevazute la art. 8 alin. (1) sau (2) face dovada ca, anterior inceperii procesului, a parcurs procedura de mediere a litigiului, beneficiaza si de restituirea sumei platite mediatorului cu titlu de onorariu. De acelasi drept beneficiaza si persoana care indeplineste conditiile prevazute la art. 8 alin. (1) sau (2), daca solicita medierea dupa inceperea procesului, dar inainte de prima zi de infatisare. Suma la a carei restituire partea are dreptul se stabileste de instanta, prin incheiere pronuntata potrivit art. 15. “
 
Pentru a incuraja apelarea la mediere, legiuitorul a dispus ca, in cazul persoanelor care:
a) anterior procesului au incercat rezolvarea prin mediere a disputei fara a finaliza medierea  cu acord sau au finalizat medierea cu acord partial, adresandu-se instantei pentru problemele ramase nesolutionate la mediere sau care
b) solicita suspendarea procesului, pana la primul termen de judecata, pentru a incerca solutionarea prin mediere a litigiului, statul va acoperi, prin ajutor public judiciar, cheltuielile cu onorariul mediatorului, prin restituirea acestui onorariu, catre partea/partile care l-a/l-au achitat. 

Stire adaugata in data de 10-02-2010
.........................................................................................................................................................................................................................................
Link-uri